Tartrul dentar este definit că faza de maturare a plăcii bacteriene, stadiul în care aceasta se mineralizează și devine dură, ce există pe suprafața dinților sau a altor elemente din cavitatea bucală (proteze dentare, aparate ortodontice, lucrări protetice fixe, obturații). Tartrul dentar este prezent atât pe dentiția permanentă, cât și pe cea temporară. Tartrul dentar poate fi clasificat în doua categorii în funcție de localizarea să:
- tartru dentar supragingival
- tartru dentar subgingival
Există diverse situații care determină sau accelerează depunerea de tartru:
- igienă orală precară
- incongruențe dentare cariile dentare (în specil cele interdentare)
- calitatea și cantitatatea salivei
- consumul în exces a alimentelor cu conținut crescut de glucide
- fumatul
- pacienți cu afecțiuni generale: astm bronșic, fibroză chistică, cu afecțiuni psihice sau cei alimentați artificial (sonde gastrice)
Depunerea tartrului:
- favorizează formarea cariilor dentare,
- determină apariția bolilor parodontale
- duce la apariția halenei (respirației urât mirositoare)
- în exces poate determina mobilitatea dinților, în final la pierderea lor.
Dat fiind faptul că tartrul este un depozit dur, foarte bine ancorat de suprafață smalțului, acesta poate fi îndepărtat doar de către medicul stomatolog, în cabinetul de medicină dentară prin procedura terapeutică numită detartraj. Igienzarea profesională efectuată în cadrul cabinetului de medicină dentară trebuie efectuată periodic (o dată la 6 luni) pentru a obține rezultate favorabile și pentru a menține sănătatea orală.